O strangere uscata,calda de mana, aburita de insusi zeul ger al iernii care refuza sa plece.Un sarut absent pe frunte,ca o stampila fara culoare.Senzatia bizara a acelui ceva ce mi-e ascuns,pe care-l pipai in intuneric si cu care ma masor oarba,simtindu-i doar rasuflarea rece pe spinare,ritmica si gafaita,precum ca e tot mai aproape.
Sa fie iarna si-ntre noi?Sa-tie fie deja ochii pierduti si goi?
Ceasul ticaie nemilos,ca un greiere supraponderal,norocos sa-si fi gasit adapost in vreo casa.
Timpul,acest gurmand al celulelor,acest anotimp al disparitiilor si aparitiilor.Oh,timpul.
Timp bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu