Eu nu ma mai am.Ma detin drumul si tipatul unei ciori posace,fasiile albe aruncate pe cer si uneori o boaba poposinda pe spinarea crepusculara a vreunei furnici tensionate,recipientul frivol de cafea si mai mult ca niciodata trecutul,pictura estompata a fericirii absente.
Imi inchipui fericirea in ipostaza unei femei frumoase..Nu frumoase,superbe,atat de superba incat ar inmagazina in zambet tot farmecul nonsalant al unduirii unui sold in dupa amiaza de vara.Da,o femeie frumoasa,cu fruntea decorata de ganduri pasagere,parul saltand imagine a unui viitor neincatusat si doar o suvita si numai una,cea de dupa ureche,ascunzand trecutul in serpuirea ei.
Drumul a incetat sa fie drept.S-a dilatat si sfartecat si incolacit, sfera zdrentuita mutilata senzual de aripile ciuntite ale zeului timp.
Buna seara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu