N-am mai scris de mult. Imi caut cuvintele prin buzunar cum as cauta marunt pentru la supermarket si din pacate, nu prea zornaie. Intotdeauna mi-a fost teama de clovni. Astazi, am simtit ca sufletul mi-a plecat. L-am vazut razand isteric, hoinar, beat de adrenalina si insangerat. Deloc o imagine frumoasa. Pana si soarele, vazandu-l, s-a mirat de comportarea lui neobisnuita. Haideti sa fim toti obisnuiti si normali!
Da, a plecat. Niciun gand nu-l urmarea. Umbla hai-hui de-a dreptul, aparent in cerc. Sunt aproape sigura ca nu era un ritual, ci mai degraba o dementa latenta. Da, asta trebuie sa fi fost. A plecat cum s-ar desprinde o petala de absurd si cam atata. Cred ca si lui ii este frica de clovni. Cui ii plac clovnii oricum?
Ca o reclama la McDonalds cu oameni in forma alergand pe banda cu-n hamburger in mana. Credibil, nu?
Astazi nu a fost o zi frumoasa, astazi a fost o zi nervoasa. Pentru ca la un moment dat, ziua s-a cam suparat si si-a schimbat culoarea-n bleu nevrozat. Nu pot sa o condamn, e primavara, poate face ce vrea.
Clovnii poarta masti. Zambetul acela rujat dramatic e sursa temerii mele. Imi par mereu maniaco-depresivi gata de o izbucnire. Am vazut o data o gasca de clovni fumand. Asta n-a facut decat sa-mi intregeasca temerile. De aceea probabil a plecat si sufletul, se saturase de temeri. Asemeni unui animalut, nu-i place sa fie tinut in cusca. Cui i-ar place? Un om sa tina-n cusca un alt om. Dar banuiesc ca oamenii fac deja asta nu? Si nu ma refer la inchisori, cel putin nu cele proprii.
Fiecare din noi avem demonii nostri. Banuiesc ca imaginea clovnilor e demonul meu. Poate teama de falsitate, de absurd, de contrast a ceea ce simti cu ceea ce exprimi e ceea ce o "motiveaza". Temerea adica. Sau poate e doar o teama din copilarie perpetuata-n prezent. Psihologii cu siguranta ar avea o explicatie interesanta pentru asta. Sau doar o explicatie, nu neaparat interesanta. E nostim sa incerci sa explici totul raportandu-te la real, cand toata viata-i dusa-ntr-un absurd nebanuit. E mai bine sa mergi mereu cu mainile la ochi, te-mpiedica sa te-mpiedici de tot. Si nimeni nu vrea sa se impiedice de tot.
Acum ploua. Si uitandu-te-ntr-o picatura, gest aparent imposibil, poate ai vedea imaginea unui clovn sau doar pe tine. Ce-o sa fie azi, stema sau banul? Fata sau fata de masa? Tu sau ceea ce arati lumii c-ai fi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu