Omul-cetate exista. L-am intalnit. Independent asemeni unui copac ce prinde a se plimba, cu tot tumultul vantului si-al cantecului de pasari primavaratec fermecatoare, omul-cetate exista.
Zic omul-cetate, fiindca ceea ce-i el e atata de putin fata de ceea ce exprima. La fel de bine poate fi si omul-floare, omul-cantec, omul-simtire omeneasca.
Omul cetate exista. Si ceea ce-i frumos si minunat e ca fiecare dintre noi il are in sine. Poate doar de-am sti sa-l eliberam din colivie din cand in cand. Pentru ca atunci cand sufletul iti zburda si-i viu si-ntinde bratele spre cer, albastrul lui si verdele copacilor poleiti de soare nicicand nu pare mai pur, mai viu, mai adevarat.
Fiecare clipa-i o flacara, si lumina ei suntem chiar noi. Sa stim sa fim, fiind ce suntem!
Acestea spuse, omul-cetate (sau unul dintre noi) :
https://www.youtube.com/watch?v=uGIkEs-PYvE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu