Inima este o casa cu multe usi si cu multe ferestre. Dar cateodata nu are pereti. Peretii dispar, se dezintegreaza sau isi iau zborul . Peretii curg sau se topesc sau isi inchid ochii cand mintea nu-i la fel de vigilenta ca de obicei.
Lipsa peretilor este bineinteles, o chestiune serioasa, pentru ca desi sunt usi si ferestre, fara pereti oricine poate intra in ea. Si odata intrat in ea poate face ce vrea. Poate spre exemplu sa aprinda un foc, un foc dintr-acela care nu mistuie, dar arde.Un foc frumos, care poate dura chiar toata viata. Poate chiar sa faca dezordine, ceea ce poate deveni extrem de bulversant pentru locatar si poate pentru urmatorii vizitatori. Poate chiar sa mute usile-n locul ferestrelor si apoi, cand peretii se intorc, cei ce nu-s la fel de norocosi vor trebui sa intre pe geam iar nu pe usa.Si intratul pe geam, pe langa ca este o chestiune neonorabila, zau ca mai e si periculoasa si nimeni nu prea pe nimeni ranit. Insa poate cel mai rau lucru pe care-l pot face oamenii este sa distruga, sa darame, sa-ncerce chiar sa o demoleze. Pentru ca peretii speriindu-se de dezastrul creat e posibil sa se-nchida, inchizand in ei si usile si ferestrele si casa se transforma-n buncar. Si oricat de frumos ar fi un buncar, sau de practic, sau de la locul lui, soarele nu poate patrunde prin el, soarele soare sau soarele adus in brate de alti oameni care nu-s pusi pe distrus, precum sunt unii.
Si cel mai frumos, da, cel mai frumos lucru pe care-l pot face oamenii cand intra este sa deschida si usile si ferestrele sa intre soarele odata cu ei. Si de atata lumina casa va incepe sa danseze asemeni fluturilor vara. Si oricine vrea sa vada o casa dansatoare fara pereti, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu